Sistemul electoral romanesc®

Romania recidiveaza in utilizarea a ceea ce deja este cunoscut drept cel mai prost sistem electoral din lume.

Am scris de m-au durut degetele aici, aici, aici, AICI, aici, AICI si cam peste tot pe unde am putut. Degeaba, dar deja nu mai conteaza. Stim ca initiativele de modificare a legii electorale au fost abandonate din cauza mineriadei politice din primavara-vara, apoi nu mai exista timpul legal pentru modificarea legii. In mineriada pomenita, cam pe la inceputul ei, legea nu a scapat, totusi nederanjata – dar, ca de obicei, era un detaliu insignifiant ca sa intereseze pe cineva – in sensul ca parlamentarii noii puteri au decis sa isi ia si mai multa putere luand Autoritatii Electorale Permanente (care oricum pare o echipa de figuratie) niste atributii, intre care cel privind „desenarea” colegiilor electorale. (Partea buna e ca, pana la urma, jucaria asta -a dovedit prea sofisticata pentru mintile truditorilor romani intr-ale politicii si au lasat-o balta, pe moment).

Asa ca duminica, 9 decembrie, lumea va va din nou in „sistemul uninominal-proportional-pur electoral romanesc” (supper!). Nu fac nicio o previziune, nu am nicio asteptare. Singurele certitudini sunt ca

1) asa cum ne-au obisnuit, „institutele (srl-urile) de sondare a opiniei publice o vor da in bara si

2) din nou, vor iesi alesii care nu au fost votati.

O sa amintesc, pe scurt, la ce sa ne asteptam:

–  alegatorii din unele colegii sunt mai puternici decat alegatorii din alte colegii (7 oameni voteaza cat 10)

– in colegiul Dvs. sunt foarte mari sanse sa nu iasa candidatul care obtine cele mai multe voturi

– ba, mai mult, este foarte posibil sa fie „ales” candidatul care a primit cele mai putine voturi

– este posibil sa recidivam in „performanta” ca intr-un colegiu UNInominal sa fie alesi DOI candidati

etc.

Voi reveni cu un scurt comentariu dupa alegeri.

Anunțuri
Publicat în alegeri, Discutii tehnice | Etichetat , , , | 1 comentariu

EL, SUPER-CETATEANUL (sau despre votul multiplu)

mana_de_supercetatean

Din pacate, de data aceasta discutam despre o „forma” de vot care nu are nici in clin, nici in maneca cu aspectele tehnice ale votului, ci doar cu cele morale si penale.

VOTUL MULTIPLU si SUPER-CETATEANUL

Sa vedem si sa intelegem, intai, ce inseamna gestul unor indivizi de a vota de mai multe ori, pentru ca – mie imi este clar – nici cetatenii („egalii”), nici autoritatile si nici Justitia nu inteleg. Iar politicienii nici nu inteleg, nici nu au interesul sa elimine acesta flagel al democratiei, fiind principalii beneficiari.

Inainte de a trece mai departe, nu uit sa amintesc o forma mai subtila de spoliere a votului cetatenilor – colegiile „uninominale” cu populatii diferite – , introdusa prin „prevederi legale”, despre care am scris si vorbit de N ori, fara rost. NU INTERSEAZA PE NIMENI.

Bun, sa revenim: Foarte pe scurt, TU, cel care citesti acest text, esti un cetatean interesat de problemele cetatii, preocupat de ceea ce se intampla in politica si ingrijorat de viitorul pe care aceasta politica ti-l poate rezerva. As mai adauga ca esti o persoana literata, cu educatie, ai un job decent, probabil esti si mare platitor de impozite etc. etc etc. Esti, deci, un element de baza al societatii.

EL, SUPER-CETATEANUL, e un „betivan ratat”(©), fara serviciu (si nu pentru ca este o victima a somajului sau a nedreptatii sociale), care despre „impozit” crede ca e ceva care se baga in k..r si singurul lui orizont de asteptare este „sa i se dea” ceva „de la Stat”!

Stii ce te deosebeste de el? Ca in democratia de larga respiratie in care traim TU ai un vot, EL are… cate vrea. Sau cate poate. Sau cat are benzina maxi-taxi electoral.

Adica, mai clar, 1000 de indivizi CA TINE, SUNT ANULATI de 10 ca el.

Cu astia in tara, NICIODATA NU VEI AVEA primarul, presedintele, deputatul, consilierul pe care il vrei. Pe care il votezi. (Ca sa fim rigurosi stiintific, doar daca optiunea ta se suprapune cu optiunea celor care il trimit pe „supercetatean” la vot).

Legea penala in cazul votului multiplu este blanda (posibilitatea de inchisoare de la 5 luni la 5 ani, cu posibilitate de suspendare). Pana in prezent, desi au fost sute de mii de cazuri, foarte putini au ajuns in fata justitiei, multi dintre cei ajunsi acolo au scapat, iar pedepsele aplicate „ghinionistilor” au fost, in covarsitoare majoritate, inchisoare cu suspendare.

ANULAREA DREPTURILOR CETATENILOR insa este o infractiune extrem de grava si votul multiplu aici trebuie sa se incadreze. Pedeapsa pentru vot multiplu si tentativa trebuie sa fie extrem de aspra si TREBUIE APLICATA. Cei care voteaza multiplu trebuie vanati, judecati, iar cei dovediti nu ar strica sa fie expusi public (pe site-ul Autoritatii Electorale Permanente ar trebui facuta o sectiune speciala –  „supercetateni” – unde sa fie astia trecuti cu poza, ca sa vada toata lumea fetzele celor care isi permit sa decida in locul lor).

Dream-on, huh?!

p.s.

Cat despre ELE 

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Alegeri 2012 – Cum va fi de data aceasta?

A inceput „dezbaterea” viitorului sistem electoral. Cam tarziu. Dar suntem in Romania unde un sistem electoral – sau legile fizicii – pot fi modificate prin hotarare de guvern in doar doua zile.

Altminteri, actualul”sistem” TREBUIE schimbat, asa ca mai bine mai tarziu decat niciodata!

Lasand la o parte variantele „dupa urcehe„, pana acum singura propunere serioasa este cea a presedintelui – un sistem majoritar cu un tur (majoritate simpla, colegii uninominale). Au mai aparut voci care evoca „sistemul german” (sistem mixt cu compensare) . In rest, sunt reactii disperate, ad-hoc (vin alegerile si ne trezim ca vrem sa avem ultimul cuvant, desi nu avem nimic de spus…). Vor aparea, asadar, in curand, tot mai multe propuneri, unele realiste, altele nastrusnice, altele stupide.

In toate cazurile, sunt cativa pasi obligatorii care ar trebui parcursi inainte de implementarea sistemului (nu neaparat in ordinea data):

1. stabilirea clara a normei de reprezentare (numarul de mandate raportate la numarul populatiei) – dar intr-o maniera nepartizana si nepopulistat

2. inventarierea populatiei (recensamant) pentru cunoasterea numarului de cetateni si a raspnadirii lor geografice – trebuia facut demult!

3. introducerea listelor de alegatori (sistem prin cei care doresc sa voteze se inscriu VOLUNTAR, prealabil, in registrul alegatorilor, de regula intrun interval de timp determinat inainte de data alegerilor); cei care omit/uita sa se inscrie, nu voteaza!

4. consultarea expertilor si dezbateri pentru alegerea unui sistem potrivit – tinand cont de organizare (chiar in perspectiva reorganizarii regionale!), particularitati (minoritati nationale, configuratie parlamentara) etc.

Sunt necesare, in plus discutii pe baza pragului electoral, a finantarii campaniei electorale, chiar a legii care guverneaza partidele politice (sunt critici privind neclaritati, interpretabilitate si restrictii inutile).

Odata stabilit sistemul electoral, se alege metoda optima de repartizare a mandatelor (de transforamar a voturilor in mandate) si se trece la desenarea circumscriptiilor si colegilor electorale, intr-o maniera TRANSPARENTA, CENZURABILA si tinandu-se cont, cu strictete, de principiile elementare ale acestei activitati.

Nerespectarea acestor principii are consecinte grave pentru cetateni, sensul votului lor fiind deturnat – cu bunastiinta sau nu.

Apropos: stie cineva ce face aceasta institutie (AEP) si indivizii care o deservesc?!

Abia apoi ar trebui sa se purceada la elaborarea legilor. Legea electorala trebuie sa fie simpla, clara, neechivoca, accesibila.

Nu poti avea o lege incompleta, facuta pe genunchi, care creeaza situatii imposibile: balotajul e „rezolvat” pe baza diferentei de varsta, castigatorii absoluti ai voturilor dintr-o circumscriptie sa fie invinsi de candidati plasati pe ultimele locuri in preferinta electoratului, ca votul a 100 de cetateni dintr-un colegiu sa fie egal cu votul a 70 dintr-altul, sau prin care – unicat, probabil, in lume intr-un colegiu uninominal sunt alesi… doi candidati!

Acest „sistem” a ajuns pana si obiect de studiu in universitatile americane, ca ciudatenie a unei lumi cu susul in jos in (continua) tranzitie spre o utopica normalitate. Inventatorul lui, dupa dezastrul din alegerile generale din 2008, s-a lepadat, introducand in ecuatie o noua eroare (intentionata sau nu, oricum e grav), profitand de credulitatea si lipsa de dorinta de documentare a ziaristilor. Astept sa para cu o noua teorie sau chiar cu sustinerea sistemului initial.

CE NU trebuie facut: Referendum privind sistemul electoral! In acest caz, pur si simplu, cetatenii NU AU EXPERTIZA NECESARA PENTRU A STABILI CE E BINE PENTRU EI. Pot fi usor indusi in eroare cu texte populiste, cu argumente schioape, cu jumatati de adevar sau, pus si simplu, cu minciuni cinice si sfruntate. De asemenea, nici configuratia parlamentului  – numarul de camere si atributiile lor, modul de alegere – direct sau indirect pentru camera superioara etc. – nu sunt lucruri de dorit a fi stabilite de cetateni. Cetatenii isi pot da, insa, cu parerea asupra numarului de parlamentari (in anumite conditii), asupra imunitatii lor sau nu, asupra modului in care acestia trebuie sa raspunda public etc. (In general, cetatenii trebuie sa isi dea cu parerea asupra unor lucruri usor de inteles si de controlat).

Revenim pe masura ce lucrurile se mai incing. Pana atunci, nu va lasati indusi in eroare de articole scrise dupa ureche!

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

HOT! Sondaj – CUM SE VA VOTA PARLAMENTUL IN 2012?

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Rezultatele oficiale TUR II – 6 decembrie 2009

Gasiti rezultatele oficiale aici. Alte date (tur 1, 2, statistici) pe siteul oficial BEC

http://www.bec2009p.ro

Se pare ca urmeaza renumararea voturilor.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

exit-poll-urile „pe surse” – un rau care trebuie eliminat

Practica publicarii rezultatelor partiale ale sondajelor exit-poll pe internet inainte de inchiderea urnelor este deja regula si nu stiu cum o lege ar putea opri acest fenomen.

Desi legile electorale de pana acum interziceau in mod expres anuntarea rezultatelor inainte de inchiderea urnelor, fenomenul este scapat de sub control chiar si in cazul mediilor de informare „clasice” (care sunt reglementate prin aceasta lege, ce nu face referire insa la internet).

In acest timp rezultatele apar pe internet (in clar, sau disimulate in diverse forme) si se poate spune ca:

1) acele „rezultate” sunt NEOFICIALE – nu sunt asumate de cineva si nu sunt verificabile

2) la ele are acces numai un segment – inca destul de redus – al electoratului, segment cu caracteristici socio-statistice relativ omogene.

Pe baza acestor doua concluzii, imi permit sa fac si o observatie personala: segmentul respectiv este si cel mai expus manipularii prin sondaje (desi, paradoxal, este segmentul poate cel mai proactiv al societatii romanesti in privinta politicii).

Este clar ca legea este depasita si ca nu va face fata coercitiv mijloacelor de informare moderne (acest lucru se refera si la campanei – acre continua dupa incheierea oficiale pe SMS, twitter, bloguri, bulk e-mail etc.). Singura solutie ca rezultatele partiale ale exitpollurilor sa poate fi facute publice pe tot parcursul zilei votului. Eu zic chiar OBLIGATORIU.

Astfel, toata lumea ar putea avea acces la aceste informatii si ele ar fi OFICIALE, ceea ce ar conduce la responsabilizarea institutelor de sondare a opiniei publice* si a institutiilor media. Nu vad niciun neajuns (cum am spsu, manipularea are deja loc, in mod pervers) in plus, daca e nevoie pentru ca la noi ce fac altii conteaza, in Statele Unite, de exemplu, sondajele si rezultatele partiale sunt facute publice pe tot parcursul zilei votului.

* un cuvant si pentru „institutele de sondare a opiniei publice” – in mod normal ar fi „rusine”, dar nu puteti fi mai sus decat nivelul la care sunt lucrurile in tara asta: MEDIOCRI.

Publicat în Uncategorized | Etichetat , , , , | 5 comentarii

Romania, RESET (III). Inapoi la Punctul 8

Organizarea era esentiala in acele zile. Pentru ca cei care se organizau primii aveau de castigat. Si lumea a inceput sa se organizeze. La televizor, la Ministerul Apararii, la Palat si prin parcuri se faceau guverne. Avand puterea cuvantului la indemana, Guvernul de la Televiziune a scapat in castigator. Cunoscator al invataturilor marxist-leniniste si admirator, probabil, al sandinistilor, Iliescu a scos din palarie un concept si un nume: Frontul Salvarii Nationale (FSN) – din care, automat, facea parte toata lumea „de buna credinta” din tara asta – si motorul sau executiv, Consiliul Frontului Salvarii Nationale (CFSN). (NB: A nu se confunda cu CPUN sau cu mai tarziul partid FSN! istoria aici). Noua structura de putere de la Bucuresti a facut rapid pui si in teritoriu, CFSN-uri teritoriale (adica Consilii ale Frontului Salvarii Judetene, respectiv Locale 🙂 – glumesc, desigur, cu asa ceva nu se glumea in acele zile).

CFSN, avandu-l – cu voia Dvs. – ultimul pe lista pe Ion Iliescu, a si emis un document de capatai, care punea Romania inapoi pe sine.

Au mai fost abolite vechile simboluri de trista amintire – stema cu spice si imnul „Trei culori” – si au fost adoptate urgent cele noi (gaura de la steag si „Desteapta-te romane!”). Odata cu aceasta reforma organizationala a Romaniei s-au mai lamurit, tot la televizor, si destule lucruri, fiind rand pe rand demolate miturile celor 4 milioane de membrii de partid,  zeci de mii de securisti (activi) si cel cu „tot al 3-lea roman= informator”. Am mai aflat, cu surprindere, ca cei doi tirani stapaneau singuri toata tara, tinand-o in nevoi si teroare, in timp ce TOTI, dar TOTI ceilalti romani, in frunte cu membrii CPEx (Comitetul Politic Executiv) al PCR si ministrii ai guvernului comunist – intre care ii amintesc pe Bobu „septic”, Dascalescu „te leaga”, Verdet etc. etc. -, membrii Marii Adunari Nationale, capii Securitatii – in frunte cu generalul Iulian Vlad, capii Militiei – in frunte cu ministrul Postelnicu (zis si „Am fost un dobitoc!”), capii Armatei – in frunte cu marele erou Vasile Milea, generalul Stanculescu cu piciorul in ghips, generalii Chitac, Macri, Gusa, Militaru (ex. GRU), prim secretari si secretari – deci TOTI romanii ii urau de moarte si ar fi facut orice sa scape de sub teroarea si tirania lor! (sa ma scuzati daca l-am uitat afara pe careva, e vorba, totusi, de multi oameni! 🙂 )

Acestea fiind spuse (la televizor) si marea impacare nationala realizata, era momentul sa se treaca la punctul urmator: Punctul 8. Aici lucrurile au inceput sa se complice. In timp ce o parte dintre cetateni era de acord ca in Romania mai trebuia facuta curatenie (Punctul 8), cealalta parte – mai mare si mai galagioasa – era de parere ca acestea erau marunte amanunte, in care istoria acelor zile mari nu merita sa se incurce!

P.S. La vremea respectiva (martie ’90), petitionarii de la Timisoara nici nu cereau mult: doreau ca o vreme (trei legislaturi consecutive) sa li se interzica unor categorii de cetateni sa candideze. Din 1990 pana astazi, Punctul 8 al Procalamtiei de la Timisoara fost invocat in mai multe randuri, la fel si consecinta lui fireasca, o lege a lustratiei. In ciuda utilizarii acestei sintagme in diverse situatii (mai mult electorale), inca, pana in ziua de azi, adoptarea unei asemenea legi nu s-a concretizat. Dar exista mai multe proiecte de lege. Ma intreb acum, dupa 20 de ani, daca in decembrie 1989 in Romania NU existau comunsiti si securisti, de ce aceasta lege nu a fost adoptata pana acum, macar de forma, ca sa dea bine afara, pentru ca hai, inteleg ca nu avea obiect! 😉

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu